femeie

Femeie sunt şi mă doresc iubită

de un bărbat ce-n soartă l-am ales,

când doar alături e sunt fericită-

spre inima-i doar caut azi acces.

Femeie sunt şi-nseamnă că sunt mamă

Copiii sănătoşi doresc să-mi ştiu,

Îi urmăresc cu grijă şi cu teamă

Alături când de ei nu pot să fiu.

Femeie sunt şi-nseamnă că vreau pace-

Bărbat, copii, nepoţi să nu petrec

În iadul care lacrima să-mi sace

Şi spre ţărână sufletul să-mi plec.

Femeie sunt şi-nseamnă că destinul

Pe-altarul veşniciei m-a zidit

Să vă fiu sprijinul, credinţa şi alinul,

Să vă fiu roabă, doamnă, cântec, mit.

Femeie sunt şi-mi este fericirea

Pe curcubeul zâmbetului tău-

Bărbat ales, ce îmi cunoşti iubirea,

Fecior, nepot- fiţi apăraţi de rău.

am vrut

Am vrut să-ţi fiu o uşă descuiată,
să-ţi mângâi fruntea,pasul să-ţi petrec,
să-ţi tăinuiesc durerea despuiată,
de dorul meu sub doru-ţi să mă plec.

Dar m-ai ales să-ţi fiu ecou în lună,
un strop de vis în gându-ţi suspendat
să mă iubeşti pe leagănul din rună
prin infinit, de clipă netrădat.

Lăsându-mi sânul să-l sărute altul,
să mă înnod cu el într-un suspin,
cu paşii lui să-mi împletesc înaltul,
cu el să-mpart aroma de pelin.

Căci patul presărat ţi-e de petale
şi-n noapte te îmbraci în primăveri
zidindu-te altar Stăpânei tale
în flăcări zilnic visele să-i ceri.

Şi-n seri de-amor, sub pleoapă furişată
când mă-nfior, dar nu sub palma ta,
făptura-mi las de rima-ţi dezmierdată
fiind femeie cu meniri de stea.

Ghicitoare fără dezlegare

În palmă-o stea, în altă palmă-o floare
şi în nesomn aceeaşi întrebare:
"Cum să le am pe ambele în poartă?
Care-i iluzie şi care-mi este soartă?"

Amurgul Floarea albă ţi-l găteşte,
cu fin parfum dorinţa-ţi ogoieşte,
tristeţea ţi-o acoperă cu frunze,
dar uneori... veninu-i simţi pe buze.

Ca dintr-un crater Steaua-ntinde plasa,
un strop de lavă-ncinsă este casa
s-aveţi duminici aşternute-n noapte,
să activaţi vulcanele cu şoapte.

Ah, cât de dragi petalele-s cu rouă!
Ce dulce-i nebunia-n lună nouă!
De-aceea în nesomn e noaptea ta-
ce să alegi:
o Floare
sau o Stea???

răspântii

Ecoul meu şi azi pe a ta gură
a picurat balsam peste arsură
şi într-un strigăt
două şoapte s-au atins,
un vreasc în flacăra
pojarului nestins.

O lume nesupusă putrezirii
a presurat fiori în miezul firii
zeniturile cu o sfoară ne-a legat
infernu-n paradis ne-a alungat.

Ne-am înălţat lăcaş cu zid de carte,
în două vieţi destinul se împarte,
stăm la răspîntii
semaforul e stricat
când va fi verdele
atât de aşteptat?

Jubileu

50 de ani o pîine pentru doi
în mii de răsărituri şi amurguri
un "eu" şi-un "tu" demult trecut în "noi"
prin nopţi de iarnă să aprindă ruguri.

Pe o cărare pînă-n miez de veac
bastoane-mbobocite pentru brume
nedespărţiţi- o aţă şi un ac
înfăşuraţi cu grijă de un nume.

O Alexandră şi un Nicolai
mai strîns ca altă dată azi de mînă
staţi în brumar cu zîmbetul din mai
cu opt duminici pentru-o săptămînă.

Bogaţi în anii copţi şi argintii,
de voie bună, cîntece şi glume,
de pom rodit cu fiică şi cu fiu
şi muguraşul păstrător de nume.

aş vrea...

Ce mult aş vrea cu flăcări să răspund
cînd cu scîntei mă plouă-a ta chemare,
că disperat doresc, (să nu ascund),
un leagăn din final de aşteptare.

Ce mult aş vrea să nu mă mint că eşti
nălucă dintr-un miez de lună plină
din nopţile cînd îmi spuneam poveşti
şi-mi coborai în vis de Cătălină.

Ce mult aş vrea să te numesc "iubit"
lăsîndu-mi gura gurii tale pradă
să simt de sînu-mi braţu-ţi împletit,
pe umbra mea să las a ta să cadă.

Ce mult aş vrea s-auzi cum strigă "da"
răspunsu-mi cînd e pauză-n tăcere,
cînd disperarea prinde a trăda
din lipsă de alint şi mîngîiere.

Ce mult aş vrea să mă găsesc în zori
cu firea-mi de făptura ta învinsă,
cu inima-mi- orchestră de viori
şi soarta-mi cu destinul tău încinsă.

dor...

Cu palma şoaptei te ating pe buze
curgînd pe braţe, piept, mai jos... mai jos...
dorinţele chemîndu-mi călăuze
să te alint cu versul meu sfios.

Să-ţi spun de-un dor ce a aprins pojarul
în firea mea dorită de-al tău braţ,
uitînd între permis şi ne... hotarul
cu gura mea spre-a ta să mă înalţ.

să cresc pe trunchiu-ţi braţele-mi liane
aroma şi-al tău gust să savurez,
să te gătesc cu-atingeri diafane
lipită strîns de tine să vibrez.

Să te primesc pe limba-mi însetată
sorbind nectarul dulce, nesecat-
să nu mă poţi lăsa apoi uitată,
din patul meu să nu te las plecat.

Şi să uităm distanţa dintre rime
şi visul devenit de-acum real...
(iubite, sper să nu-mi impuie crimă
cea lege despre cuplul ideal).