aş vrea...

Ce mult aş vrea cu flăcări să răspund
cînd cu scîntei mă plouă-a ta chemare,
că disperat doresc, (să nu ascund),
un leagăn din final de aşteptare.

Ce mult aş vrea să nu mă mint că eşti
nălucă dintr-un miez de lună plină
din nopţile cînd îmi spuneam poveşti
şi-mi coborai în vis de Cătălină.

Ce mult aş vrea să te numesc "iubit"
lăsîndu-mi gura gurii tale pradă
să simt de sînu-mi braţu-ţi împletit,
pe umbra mea să las a ta să cadă.

Ce mult aş vrea s-auzi cum strigă "da"
răspunsu-mi cînd e pauză-n tăcere,
cînd disperarea prinde a trăda
din lipsă de alint şi mîngîiere.

Ce mult aş vrea să mă găsesc în zori
cu firea-mi de făptura ta învinsă,
cu inima-mi- orchestră de viori
şi soarta-mi cu destinul tău încinsă.