am vrut

Am vrut să-ţi fiu o uşă descuiată,
să-ţi mângâi fruntea,pasul să-ţi petrec,
să-ţi tăinuiesc durerea despuiată,
de dorul meu sub doru-ţi să mă plec.

Dar m-ai ales să-ţi fiu ecou în lună,
un strop de vis în gându-ţi suspendat
să mă iubeşti pe leagănul din rună
prin infinit, de clipă netrădat.

Lăsându-mi sânul să-l sărute altul,
să mă înnod cu el într-un suspin,
cu paşii lui să-mi împletesc înaltul,
cu el să-mpart aroma de pelin.

Căci patul presărat ţi-e de petale
şi-n noapte te îmbraci în primăveri
zidindu-te altar Stăpânei tale
în flăcări zilnic visele să-i ceri.

Şi-n seri de-amor, sub pleoapă furişată
când mă-nfior, dar nu sub palma ta,
făptura-mi las de rima-ţi dezmierdată
fiind femeie cu meniri de stea.

Ghicitoare fără dezlegare

În palmă-o stea, în altă palmă-o floare
şi în nesomn aceeaşi întrebare:
"Cum să le am pe ambele în poartă?
Care-i iluzie şi care-mi este soartă?"

Amurgul Floarea albă ţi-l găteşte,
cu fin parfum dorinţa-ţi ogoieşte,
tristeţea ţi-o acoperă cu frunze,
dar uneori... veninu-i simţi pe buze.

Ca dintr-un crater Steaua-ntinde plasa,
un strop de lavă-ncinsă este casa
s-aveţi duminici aşternute-n noapte,
să activaţi vulcanele cu şoapte.

Ah, cât de dragi petalele-s cu rouă!
Ce dulce-i nebunia-n lună nouă!
De-aceea în nesomn e noaptea ta-
ce să alegi:
o Floare
sau o Stea???