duminică, 22 august 2010

dor...

Cu palma şoaptei te ating pe buze
curgînd pe braţe, piept, mai jos... mai jos...
dorinţele chemîndu-mi călăuze
să te alint cu versul meu sfios.

Să-ţi spun de-un dor ce a aprins pojarul
în firea mea dorită de-al tău braţ,
uitînd între permis şi ne... hotarul
cu gura mea spre-a ta să mă înalţ.

să cresc pe trunchiu-ţi braţele-mi liane
aroma şi-al tău gust să savurez,
să te gătesc cu-atingeri diafane
lipită strîns de tine să vibrez.

Să te primesc pe limba-mi însetată
sorbind nectarul dulce, nesecat-
să nu mă poţi lăsa apoi uitată,
din patul meu să nu te las plecat.

Şi să uităm distanţa dintre rime
şi visul devenit de-acum real...
(iubite, sper să nu-mi impuie crimă
cea lege despre cuplul ideal).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu