Ecoul meu şi azi pe a ta gură
a picurat balsam peste arsură
şi într-un strigăt
două şoapte s-au atins,
un vreasc în flacăra
pojarului nestins.
O lume nesupusă putrezirii
a presurat fiori în miezul firii
zeniturile cu o sfoară ne-a legat
infernu-n paradis ne-a alungat.
Ne-am înălţat lăcaş cu zid de carte,
în două vieţi destinul se împarte,
stăm la răspîntii
semaforul e stricat
când va fi verdele
atât de aşteptat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu