Era atîta haos
în creştet şi în piept,
că am oprit cîntarea
în mută din încet.
Şi am vărsat cerneala
pe şapte veacuri lungi,
c-ai să-mi învii tu pana
să fi ştiut atunci...
Şi ce să fac cu pruncii
ce se tot nasc acu?
Eu mamă-s POEZIEI,
iar tată îi eşti tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu