Joc

Nu e decît un joc
în teatrul nostru- Tera,
dorindu-ne un loc
făr a ne sparge sfera,
în care şi captivi
suntem şi împăraţi
(dar spre regret fictivi)
cu întîmplarea fraţi.
Un joc cu-al tău destin
cînd mă accepţi himeră,
crezînd că mi-e puţin
venirea-mi efemeră,
şi îmi asum credit-
o scenă-mi mai zidesc,
că voi plăti debit
lucid eu uit firesc.
Să ne jucăm, te chem-
mai e pîn la plecare,
actori aici suntem
pe scena trecătoare,
şi-n mîinele banal
ajunşi pîn la soroc,
juca-vom joc final
lăsînd pe altu-n loc.