Tăcerea mea

Tăcerea mea cînd o să-ţi pară lungă
şi cerul trist, posomorît de dor
o frază doar trimite cu-a ta rugă
"iubito, vino-n grabă, te ador."


Şi voi urca în plasele astale
venind spre tine pe aripi de zbor
să mă dizolv în mierea gurii tale
ademenită de al tău fior.


Să te citesc precum odată versul
ce m-a sedus, nebună să devin,
să-mi fie pat şi soartă Universul,
văzduh să-mi fie cîntul tău divin.


Să părăsesc apoi destinul, solul,
să urc în tren doar cu biletul "dus"
să întregeşti în cartea-mi scrisă golul
îndepărtînd la maxim cel apus.