vineri, 12 martie 2010

Prunca

Nu m-acuzati de POEZIE,
Bucată e din viaţa mea,
Insă independentă,vie,
Tutelă sie nu mă ia.

Ea îmi tot macina internul,
Zidită-n carnea-mi cînd se vrea.
UNDE SFÎRSIT ARE INFERNUL!
Stapînă-i ea,eu-roaba sa.

De chinul naşterii s-amuză
Şi ma deşteaptă fără zori
Precum şi pruncul,fără: "scuză",
Cerînd să-i nasc şi nasc surori.

CE CRUDĂ-I POEZIA MEA,
AH! PRUNCA MEA,STĂPÎNA MEA.

2 comentarii:

  1. Sarut mana D'na Svetlana! Foarte frumoasa este prietenia dvs cu versul.La fel va urez SUCCESE si realizari frumoase la infinit!
    Cu drag.
    Catalina

    RăspundețiȘtergere