sâmbătă, 27 februarie 2010

Un dor

O zi întreagă fără tine-
doar dorul tău m-a însoţit
şi-un vis ce vine să m-aline
unde îmi dai să-mi fii iubit.

Să te cuprind cu pasiune
rostind în şoaptă:" te iubesc..."
să-ţi spun de-un dor ce mă supune
cînd cu-al tău gînd mă întîlnesc.

Un dor ce-n suflet va rămîne
pe veci pojar nepotolit
dintr-o scînteie ce din tine
se-aprinse să te vreau iubit.

Dar mi-e dorinţa disperată
că-mi vei rămîne doar un vis
să nu te pot avea vre-odată
de braţul meu flămînd cuprins.

miercuri, 24 februarie 2010

Mai vin

Să nu te superi
c-am venit,
căci...
şi pe mine tot mă mint.
(Sau poate nu...)
Parcă-i de vină
sistema noastră endocrină
că te justifici?!
Vrei răspuns?
Gormonii noştri
vin de sus_
şi mă priveşti,
şi te privesc
prin moftul ist naiv,
ceresc,
şi înţeleg cînd zici,
cînd taci,
cînd într-un fulger te prefaci.
Şi mă auzi,
şi mă pricepi
cînd joc,
cînd plîng
căci tot începi
un vals nocturn
pe sub peniţă.
(o face bine,că-i de viţă).
Am prins şi eu deacum un pas,
să-ţi întind mîna
mi-a rîmas..

Deci,nu te supăra,
eu vin
şi mîine
la un strop de vin.

Plec

Însemn în calendar_
e prima zi,
e primul pas,
fug de la tine.
Auzu-mi eşti_
nu voi mai auzi,
eşti ochii mei_
să nu văd mîine.

Dar te-am zidit
şi temelia-mi smulgi,
mi-ai dat să fiu din nou...
dar,pleacă,
cît pot să zic:"te du".
Căci mă alungi...
mai am un strop azi,
mîine_seacă.

Azi încă
ucigaşă să fiu pot,
dar nu e mult,
ai pus altarul,
mai pot un geamăt
şi un vers să scot_
Să-mi fii călău
îţi este darul.

Încerc să plec.
Vezi,
nu mă mai opri
căci nu vreau
să învăţ a arde.
E cea din urmă,
căci e prima zi
cînd chem uitarea
să mă prade.

Ghiocei

Octombrie.Rugină-n ram şi o nebună
s-a dus în cîmp să-admire ghiocei.
Plouă-ndesat din cer de plumb,plecări se-adună,
pustiu în cîmp,pîraie-n ochii ei.

Un îngeraş o alina cu dulci speranţe:
"ii vei găsi,insistă,nu ceda..."
Ea obosi.El i-a propus a sale braţe...
Copii naivi,tîrziu de-a căuta.

Troiene vin.Voi veţi cădea de cale lungă,
de ger cumplit,de iarna,ce şi-n voi
în februarie,-n final o să ajungă.
Şi cine ştie,va fi mart apoi?...

Am revenit

Am revenit,am fost departe.
M-am căutat
şi...
am găsit un drum îngust,
trecea prin noapte
făr-eu,făr-voi
şi fără moarte,
făr-înălţări,fără căderi,
doar albi pereţii şi tavanul,
cămăşi de forţă,somnifere,
în noapte îngeri,draci în zi,
eu...nicăieri.
Tu
...
Voi mai fi?
Nu.
Am rămas acolo.Dor?
La ce mi-e stoarceri de suspine
din trupul meu
apoi al tău...
Despre nimic vorbim mai bine...
Să vin şi mîine?

Deznădejde

Eu am fugit...
De ce?
Mă doare.
Vorbesc...vorbeşti...
Aud eu oare?
Dar tu auzi ce zic acum?
A fost pojar!
Chiar azi vrei scrum?
Ştii cum ardea?
Apocalipsa!!!
Ieri îl aveam,
să nu-i simt lipsa?!
cînd a trecut doar un apus...
Pe cine-l vreau,
e greu de spus.

Nu cere azi să uit.
Răbdare.
Poate poimîine,
încă doare...
Dar dacă...
Doamne,nici odată???

În deznădejde-s încleştată.

Greşeală

Cine compune destinele?
Cum alege culori?
Cum a ales din rău binele
şi apusul din zori?

Vreau să-ţi spun de-o greşeală a sa_
mi-a scris două tăceri...

Poate faci corectare cumva_
viaţa plată să-mi ceri.

Desenează-mi o zi şi atît
şi-n ea două cîntări.
Apoi pune destinu-n pămînt
şi-l îmbracă-n uitări.

Tîrziu

Nu vreau să te chem în ninsoare,
nu vreau visul jun să-ţi răpesc,
să-ţi pierd iepuraşii din soare
nu vreau,căci prea mult te iubesc.

Nu chem, că răspunsu-ţi mă doare
de-NU,de vei zice chiar DA,
iubirea de tine-i prea mare
să-ncapă în inima mea.

Mă rupe bucăţi,sunt ruine
şi dor pe iluzii zidesc
căci n-ai să-mi fii azi
şi nici mîine...
Tu,îngerul meu ce-l iubesc.

De tine port braţe deşarte
căci pentru iubirea-mi e scris
în crudă-a destinului carte:
"Tîrziu e deacum.Interzis."

Obstacol

Tu faci să-mi ies din minţi
cu-a ta chemare,
dar Universul mic e foarte mare
şi chiar de eşti aici
eşti prea departe,
dorinţa mea şi-a ta
drum lung desparte.

Ştiu,pentru drumuri lungi
sunt cai-putere,
dar orice dus-venit pricină cere,
obstacol ce-i mai mult
ca munte,mare.
Problemă.Oare crezi, soluţii are?

Şi unde este ea,cea rezolvare?
Cînd e numai atît,
semn de-ntrebare
şi febră-n dorul meu,
iar tu pastilă--
dar n-are rost s-aştept din ceruri milă.

Căci sunt în boala mea o condamnată
şi-al meu destin cîndva va cere plată--
Să fiu chemare-n veci...
Dar vei răspunde?
Şi zilnic voi veni
să te găsesc.
Dar unde?

Aşteptai?

Am revenit,căci aşteptai...Sau nu?
Te-am regăsit.Eşti tot acelaşi?Tu?
De ce atunci nu m-ai recunoscut?
Ah,da.Nu doar pe mine m-ai avut.

Şi răsfoieşti acum prin amintiri,
Că nu găseşti cea pagină,te miri.
N-ai s-o găseşti.N-am fost din multe una--
Îmi amintesc,mă comparai cu Luna.

Căci doi fiind,formam un singular,
Eu ţie şi tu mie--mădular.
Dar n-au fost nopţi cu dezmierdări şi şoapte...
N-am îndrăznit,sau nu-ndrăznii,tu,poate.

Dar e tîrziu,ce nu a fost să fie,
căci pasăre sunt azi în colivie.
Din cel cîndva,mai este un regret
pentru un "te iubesc" şi un "aştept".

Resemnare

Aş vrea ca ieri
ca zile-n urmă,
zici că e greu,
dar...dai să sper...
Cum să cat ieriul,mă indruma
cînd clipele se duc şi pier.

Şi are rost un ieri în mîine?
cînd fu pătat şi găurit?
Cum n-ai spăla el va rămîne...
nu ca-n cea zi cînd ne-a găsit.

Atît am azi,să-i plîng apusul
şi zorii ce-au urmat făr-zori.
Prea dor cuvintele cînd spusul
loveşte-n cei mai dulci fiori.

Îmi mai rămîne resemnare
şi-un adevăr--a fost pierdut.
Să regretăm că ne mai doare,
dar să sperăm...
nu,
e prea mult.

În alaltăieri

Vreau să trăiesc azi în alaltăieri,
cine-a-ndrăznit de-a zis:"nu-i cu putinţă"?
Şi eu credeam,chiar susţinusem ieri,
ba am şi insistat cu-a mea peniţă.

Dar azi m-ai salutat...am auzit,
(mă minte toamna,iar e primăvară),
şi să-ţi răspund la "buna" m-am grăbit.
Şi iar dorinţa mea prin visuri zboară.

Cum eu şi tu...la sfat pînă tîrziu,
apoi,pînă în zori tot...poezie...
Şi ca atunci,chemarea ta să fiu
şi aşteptare-ţi ca dăunăzi fie.

Nebuna

Sunt nebună de tot ce eşti TU,
o chemare cu frică de NU,
aşteptări cu speranţa de DA,
...şi încap de acu-n palma ta.

Eşti departe şi totuşi aici,
mi-e văzduhul_o slovă să zici,
chiar minciună, pe care s-o cred.
Să-ţi văd ochii,în ei să mă pierd,

Să-ţi simt palma sau eu să te-ating,
cu-a mea febră arsura-ţi să sting...

Că-s nebună de tot ce eşti TU,
îţi dau mîna,în taina-ţi mă du...

Noapte fără zi

Trădare nu-i,
e-un adevăr şi-atît...
Tu ai ales
doar spuma din cuvînt
ca să rămîi în vis,
dar visu-i noapte:
chemări,promisiuni,
minciuni în şoapte.

De ţi-e de-ajuns,
în braţe te aştept
să-ţi stîmpăr foamea,
setea de poet,
să-ţi dărui noapte dulce,
nesfîrşită,
căci pana mea
e o neogoită.

Te voi înnebuni
în dezmierdări,
să poţi să urci
fără aripi sau scări
în apogeu de frămîntare dulce,
cînd o plăcere
din dureri se smulge.

Cel mai iubit
dintre Bărbaţi vei fi,
Însă aici,în noapte fără zi,
căci după...
tu-mi rămîi în poezie.
Puţin să fie?
E o veşnicie.

Mă ierţi?

Azi te-am rănit...
Mă ierţi?
N-a fost uşor...
Dar mîine
n-aş fi vrut să te omor.
Ai fi crescut
în primăvara ta
fiori curaţi,
şi-ai fi sperat la "Da".
Ai fi dorit mai mult
decît un vis,
în mădulare
rug ai fi aprins,
ai fi cerut de la realitate
iluzii vii
ce le-ai aprins din noapte.
Însă-ai fi fost minţit
de aşteptări,
apoi te-ai fi pierdut
în căutări
şi-ai fi căzut nebun din Univers
căci ce ţi-aş fi dat mîine?!
Doar un vers...

PS
Vrei să accept???
Destinul,doar,te minte.
Să fi tăcut...
Sunt totuşi lucruri sfinte.
Nu crede că iubirea-i jucărie.
Am cunoscut-o...
Ea e o stihie.

Hamelion

Hamelion cu patru capete
(chiar cinci),
ma bucur,
mi-e necaz ca esti aici,
caci te ating,
te prind in palme
si...imi scapi
si-n nerabdarea mea tot sapi si sapi.

Un cap iubeste
(are vre-o trei limbi,
pe care dupa moftul tau le schimbi)
Si ti-e iubirea fina,delicata...
si dulce,chiar un pic Neobrazata.

Mai ai un cap
ce-i demn de tot respectul
(acolo cred ca tii ascuns POETUL)
acesta e,desigur,sus pe stea
unde n-ajunge ignoranta mea.

Un cap cu masca e de mascarici,
pe limba ii cresc tepi
ca pe arici.
Alt cap
e ametit si zboara-n nori_
de-acolo ploua,
tuna uneori.

Un cap trufas_
cum rar in Univers
(piticilor,ce stiti,voi,despre vers?!)
acest cap sta ascuns in buzunar,
e diagnoza
ce-a crescut din har!

Insa ti-e jocu-atit de captivant:
esti un copil
cind trist
cind amuzant.
Hamelionule,nebuna sunt de tine_
Dor si Necaz
cum sa incapa-n mine?!

Mită

Sunt o necioplita
ca nu daduse mita
lui Dumnezeu
cind a vrut sa aib-o fiica
tatal meu,
(cred ca nu daduse nici tatal sau).
Si iata-ma-s fac umbra,
dar nicaieri vre-o urma_
nu vad si nu aud
si inima imi uit
in doruri zapacite
de altii izgonite,
iar eu le oplosesc
si sufletu-mi zdrobesc.

De-ar fi dat tatal mita
poate eram iubita
de asta minune
ce-i spune-ntelepciune
si poate-ntelegeam ce spune
vorba ta asa...bogata
rafinata,
minunata...
iar pentru mine deocheata
(sa-mi fie-obraznicia -iertata)

...caci n-a dat mita
tatal meu
cind ma zidise
Dumnezeu.

Pentru "Anunţ important"

Eram saracă si orfană,
nici chiar cerneală pentru pană
n-aveam.Dar nici nu-mi trebuia_
peniţa mută imi era.

Şi m-ai găsit parinte-frate_
o ignorantă,fără carte
si mi-ai turnat in călimara
nu doar cerneală neagră.PARĂ!!!

Ce-i "a nu spune" am uitat,
bolnavă-s de "nu pot să tac",
si nu-i nici ziua,nu-i nici noaptea
in casa mea singurătatea.

Atiţia fraţi am şi surori,
atita soare,chiar de-i nori.
Şi ca la prima întîlnire
aici fug,versu-mi sa se-nşire.

Să gust nectarul altor spuse
de dor şi-nţelepciuni aduse,
să-nvăţ,să caut,să găsesc,
să mă-nfior şi...sa iubesc.

Dar dacă pleci de-aici tu mîine
din toate-acestea ce-mi ramîne???

Sa-ti fie bine...

"Am vrut sa-ti fie bine..."
Da?
Ce stii tu despre
"cum mi-e bine"?
Cind asteptam venirea ta_
...nimic n-ai spus sa ma aline.

Cuvintul tau costa atunci
un Univers (ce-i milionul!!!)
cu ce n-ai spus,acum tu smulgi
tot ce sunt eu.
Doar ghinionul
mi l-ai lasat:
ca te cunosc,
si casa mea e linga tine,
si-astept sa-mi zici...da, recunosc.

Insa tu taci:
"sa-ti fie bine"

marți, 23 februarie 2010

Vrăjitoarea

Pazea!
Nu crede!
Sunt o vrajitoare!
Oftez,soptesc...
caci vreau sa te-nfioare...
Cuvintul mi-i sarut si mingiiere,
e fulger,tunet si...a ta cadere.

Iti voi permite versul sa-mi atingi,
sa dormi cu el,la pieptul tau sa-l stringi...
(bucata este din faptura mea)
el te va pierde_nu ma vei uita...

Vei suspina de dor inebunit...
Iti va sopti-n nesomn neauzit
ca-mi arde trupu-n flacari,ca-mi lipsesti...
si ai sa vii...dar unde ma gasesti?

Si vei tot merge
clipe
poate viacuri
si calea vei scruta din doua lacuri...
Gasita voi dori sa fiu eu oare???
Sa nu ma crezi...sunt doar o vrajitoare!!!

Musca

Îţi vezi chipu-n orice vorbă,
chiar şi într-un "Bum!"în tobă
şi într-o privire nulă_
păi,ţi-e musca pe căciulă.

Ceri cuvîntul să muţească_
crezi că o să-ţi reuşească?!
Musca altă rută n-are_
spre căciula-ţi o să zboare.

Înspre cer arunci cu pietre,
pentru muşte pui perete?!
Dar zădarnic.Vor zbura
tot înspre caciula ta.

Dacă vrei să scapi de muşte,
trebuie să-nghiţi găluşte.
Şi-altă dată...(dragă ţică),
să nu umbli cu fofîrlica.

Minciuni

La cina-l servesti cu minciuna,
(pai cine-adevarul sa-i spuna?!)
ii dai la dejun si la prinz_
te crede...
cum altfel?!
ai plins!!!

Minciuna cu lacrimi_
Putere!
Pe limba-ti_
nespusa avere...
N-am arma,
cu ce pot sa lupt?!
Suspin mincinos
stau si-ascult

si doar ma uimesc
far-cuvinte:
Vezi,Doamne,un Inger cum minte?!

Pai,da,
in iubire
(se spune)
toate metodele-s bune!!!

O stea

Cind cade-o stea
ceva se-ntimpla_
zic unii:"moare"
altii-"-nvie",
Dar daca-o stea
spre cer se-avinta_
ist fenomen cine il stie?

Dar nu conteaza
-i taina,
poate
e o iluzie,un vis,
ori poate e o legitate_
sa se aprinda
ce-a fost stins.

Rasai,steluta,
si luceste,
atitia ochi te-au asteptat.
O noua-constelatie-ti creste_
ce-a fost
e putred
si uitat...

Privat

Astazi
e un pic mai altfel ca ieri,
iti zimbesc far-sa-mi ceri.
(sau poate nu tie
ca cine pe toate le stie?!)

Cind mai ploua
pe alaturi treceai,
crezi n-am vazut?!
Surideai.
Si nu mai conteaza
ca nu ma privesti_
de-ajuns mi-e ca esti,
si-mi mai raspunzi
uneori la salut,
supararea imi dai sa-ti ascult,
de al meu nume te-atingi
si ma frigi
ca de mine si sine te-ascunzi...
dar nu ma supar,auzi?

Poti sa mai taci,
sa ma mai uiti.
Prea des de te chem
sa nu ma asculti,
caci nu vreau sa te obosesc...
dar vin,
te privesc.

...totuna e AZI mai altfEL_
caci tu esti in el.

Meditaţie

Ieri Universul mai era atit de mic
incit
de citeva ori pe zi
ma loveam de alb-negrul negativului meu.

Si ma sufocam
de surplusul de scotociri in sine
de descoperiri neasteptate
(dar nu si NE asteptate),
de praful stelar
lipicios
ce mi-a afectat pleoapele
sa nu vad.

...cit e de imens Universul!

Si nu-mi mai este frica
ca involuntar
voi pasi in intimpinarea zorilor
nimerind in ziua de ieri.
Sau voi merge prea iute
si ma voi depasi
cu citeva intelepciuni.

Totul a revenit
in pozitia
de odinioara_
la toate culorile...

...e larg Universul,auzi!

Vrei să mă vezi...


„Vreau sa te vad...”
Nu-ți este frica?
Sunt doar un nume și un vers
(un vers ce pașii mi-i complică
cu dorul meu neînțeles).

De sol m-ating doar cu... privirea,
în rest... sunt aripă  în zbor
și-mi macin zilnic fericirea -
din vis refuz să mai cobor.

Și mi-e iubirea suparată
că-i prea reală s-o iubesc,
că mă doresc de toți uitată
în Univers. Aici trăiesc.

Îmi este lutul o povară,
nu am nici vîrstă, nici contur.
(Sunt niste ani în trup de fiară
din putregai pe care-i fur).

Vrei sa ma vezi?
Sunt zbor în plasă,
sunt o cădere de pe stea,
și-aștept de ani să vin acasă
cînd Dumnezeu se va-ndura.


Peniţa demodată

Penita mea e demodata,
caci scrie cum scriau odata.
La cei de azi nu prea convine_
e mai pe plac cum vor scri miine.

O forma rece si uscata...
O!fara vorba,mult-desteapta,
cuvinte,fraze rafinate_
se vede ca au multa carte.

Incerc si eu cu truda multa,
noroc de DEX,imi mai ajuta.
Dar...singele ingheata-n mine_
vreau cintec,dor,fiori,suspine...

Si iar iau pana-mi demodata_
nu mai pasesc,s-inaripata,
si mor,invii,oftez,iubesc...
Altfel nu pot.
Asa traiesc.

Unui ... necunoscut

Prietene dorit,necunoscut,
un nume...versuri-versuri...fara lut,
cu cincisprezece-ntelepciuni mai multe,
din mine trubadurul sa le-asculte.

Incerc pe vers privirea sa-ti ghicesc,
ba-mi este frig...apoi...ma incalzesc,
citesc sarcazm,insa ades umor,
si nu odata_intelegator.

insa mai des o taina obosita,
de neglijenta noastra,plictisita...
atit de-aproape,dar fara contur,
(fotografia de-as putea sa-ti fur...)

Insuportabil,chiar destul de des,
de-apropiati cam greu de inteles,
calm la vedere si de nepatruns_
dar uragan in lutul tau ascuns.

Iar uneori,romantic chiar un pic
(n-ai vrea in dorul meu sa te implic?)

Astfel eu printre rinduri te gasesc_
Spun adevar?Poate un pic gresesc...

Pe cine-astept eu zilnic pentru-o fraza
zgircita?Dar pentru pustiu o oaza...

Prietene dorit,dar nereal,
gasit aici,in visu-mi virtual.

Adio

Vreu sa uit pana ce vorbea cu tine,
de-aceia n-am sa vin nici azi,nici miine.
Si nici mesajul nu vreau sa-ti citesc,
am obosit.Cuvintele-ti ranesc.

E frig,e iarna-n ele,viscoleste,
priviri de gheata visul mi-l zdrobeste.
Sa tac.Sa taci.Uitarea sa chemam,
orbitele sa le indepartam.

Si voi spera ca-i mare Universul
sa-ncap in el si eu,sa-ncapa versul,
far-sa ne mai intersectam vre-o data.
Ca m-ai stiut,ca te-am stiut ma iarta...

Iar pentru pruncii ce mi-ai dat,
iti multumesc,
in ei
cum mi-ai fost drag
te mai gasesc.
Acum strain esti,
rece.
Esti plecat...
Adio.
Nu veni,
te vreau uitat.

AJUTOR!!!!!!!!!!!!!!

Azi nu postez o poezie,
azi chem salvarea,
AJUTOR!!!!!!!!!!!!!!
Mai am putin,ori nici nu-s vie
si in abis de-acum cobor...

Cazuta-s din realitate
si,ah,ce rau m-am nasadit,
mi-e viata virtualitate_
aici,pe net am ratacit.

Precis,sint o sinucigasa,
mi-e trupul neinsufletit,
insa pamintul nu ma lasa_
mai am acolo de iubit.

Nu stiu,exista cale-ntoarsa?
Si care-i ruta?Vreau sa urc...
Sa nu-mi spui: "Bravo!"ci ma lasa,
Da-mi un remediu sa ma duc.

Ori esti si tu la fel ca mine
rob istui PORT din monitor?...
Atunci eu chem si pentru tine:
_Alo!Salvarea!
Aaaaaaaajuuuuuuuutoooooooor!

Vrei sa pleci...

Vrei sa pleci...
Crezi aceasta-i salvare?
Dusul tau va aduce uitare?
Inc-un verb stiu eu:
A ASTEPTA,
Te-nsoteste de-acu-n calea ta.

Lasa lutul sa-ti zboare,sa-ti creasca,
Doi copii,o femeie iubeasca,
Infloreasca-ti fiori noi in piept...
Insa miine...
aici te astept.

Sa-ntilnesti,sa petreci primaveri,
Sa mai lupti,sa invingi si sa speri.
Sa gasesti si raspunsul corect...
Insa miine...
aici te astept.

Sa-nsorii fiii,sa-ti cinte la nunti
fericirea.Sa ai nepoti multi,
Si cu pasul mai greu,mai incet
sa mai vii...
eu mai sunt,mai astept.

Vine zi cind ii zicem "din urma"
Pana ta va pleca sa apuna...
Sa n-ai frica,tu singur nu-i sta_
colo sus
eu te voi astepta...

Blestem

Plecati?
Desigur plecati
si fiti blestemati,
voi sarpi pe buze cu miere,
ce va hraniti cu durere...
Trairile mi-ati cumparat
si la licitatie le-ati dat.
Bine-ati luat?
V-ati amuzat?

Si m-ati lasat
ca pe-o fiara
ranita,
sa piara.
Nu stiti cum musca durerea?
In ea isi ascunde
blestemul puterea.
De ura mi-e versul
nu cintec,
ci pentru peire descintec.

Plecati,
va implor de plecati,
in fata urii nu-mi stati,
sa nu-mi amintiti de tradare,
blestemul mi-e greu,
caci ma doare
si va doresc doar atit:
s-ardeti in pojarul ce-l simt,
la fel ca si mine sa fiti
tradati de cei ce-i iubiti.

Plecati.
Pentru,Domnul,plecati,
de iadul ce-l zic
va salvati...

Dar,Doamne,
ma iarta...
Gresesc?
Atunci ocroteste-i de ura-mi,
doar stii cit de mult ii iubesc...

Aşteptare

Deschid.Vreau sa te vad.
Nu esti.
Nu poti chemarea sa-mi ghicesti?
Citesc.Mai pun un vers.
Pe miine.
Nu esti...
ce alta-mi mai ramine?

Revin la chipu-ti.
Fara rost.
Imi este trist.
Nici azi n-ai fost,
Din ieri un vers cerc sa-ti culeg_
prin a ta pagina alerg.

M-ating de slova-ti.
Dulce-i ea.Pe-aici trecuse gura ta...
Stiu,mina-ti calda le-a atins...
Te-mbratisez cu ochii.
Vis!

Mai vin si azi.
Ah,esti!
Tresar...
Nu-s asteptarile-n zadar.
Sa te cuprind...
Sa-ti zic de dor...
Oftez.
Esti doar in monitor.

Prietenilor

Vezi ce-ai facut?
Alergind dupa tine
(cu lacrimi,suspine)
mi-am jerpelit un genunchi
de o penita
crescuta din trunchi.

Probabil ca doare
insa nu tare...
Mai mare imi e julitura
ce imi atinse si gura,
ca nu-mi dai sa-ti spun
si stau sa adun
ureche straina
si o pedepsesc fara vina
cu versul meu sec
(sa-l tac si sa-l sterg?)

Ah,da,cum genunchiul?
De-acum nu mai doare:
doi plasturi mi-au pus
si inca,in plus,
o palma pe frunte
sa ma sarute
pe versul nescris...

Spun sincer,n-am plins,
caci n-a reusit sa ma doara.

Prieteni,ma-nchin,
Voi_comoara...

Glumă?

Ce-a fost?
O gluma sa se-amuze
doi ingeri,sus,cu Dumnezeu,
storcindu-mi geamatul pe buze
zidind o scena-n lutul meu?

Iar eu nebuna de-asteptare,
cu gura toata in arsuri,
cerui,naiva,indurare.
Si-aud:
"Mai gemi,frumos induri.
Noi ne hranim cu-a tale lacrimi
si cu durerea ce-ai nascut..."

Mi-au rasturnat un vraf de patimi
sa le traiesc,
sa nasc mai mult.
Ca ei de sus sa se amuze,
doi ingerasi cu Dumnezeu...

Cui pasa ca-am arsuri pe buze
si ma strapunge,ah,ce rau...

***

viata de apoi va fi
prea simpla.
fara noi"
("Cauta",autor Dinu)

Ce stii de ea?Cine ti-a spus
ce-asteapta Sfintul Cel de sus?
Nu ai citit?"De Domnu-asculta,
cu-a tale madulare lupta..."

Dar nu te-ascunde de nu vreai
in burta pestelui sa stai.
De la proroc nu-ai invatat_
primeste tot ce ti-a fost dat...

Acolo,precum ingeri,frati
in haine albe si curati
precum e fata Celui Sfint
vom fi...Aice pe pamint...

Sa te inveti acum,nu-ai vrea
sa ma primesti?Sunt sora ta.
Nu-ti fie frica,tot ascult,
cu pofta solului tot lupt.

Si cind zic "dor",neaparat
iti sarut sufletul curat,
Iar soapta mea:"Eu te iubesc"
E pentru inger.
...sa traiesc.

Bolnavă

Vreau intr-o casa de nebuni
cu net
si numai eu,cu voi
departe-ascunsi in monitor
far-pauze la somn.
Apoi
o pana cu un dor smintit
si un calau sa ma rapuna,
sa-mi suga singe-n asfintit.
Vin-osu-n zori de mi-l aduna.
Si sa traiesc.
Sunt vie?
Nu?
E conectat,
mai sunt in viata.

Mai stai cu mine,nu te du.

Bolnava-s.Cum sa scap,ma-nvata.

Dar cum...

Am incercat sa nu te iert,
dar cum s-o fac,cind te iubesc...

Din amintire sa te pierd,
dar cum s-o fac,cind te iubesc...

Am incercat sa nu-ti raspund,
dar cum s-o fac,cind te iubesc...

De ochii tai sa ma ascund,
dar cum s-o fac,cind te iubesc...

Am incercat sa plec de-aici,
dar cum s-o fac,cind te iubesc...

Sa nu te mai aud ce zici,
dar cum s-o fac,cind te iubesc...

Am incercat sa nu mai scriu,
dar cu s-o fac,cind te iubesc...

Ah,visul meu e in sicriu,
de ce atunci te mai iubesc???

Soro...

Ma iarta,soro,ti-am gresit,
iubitul tau...e-al meu iubit,
pe mine m-a rapit din mine,
imi este rau...si-atit de bine...

Dar nu doresc sa-l am in noapte
sa ma dezmierde cu dulci soapte,
nu vreau sa-l string nebuna-n brate
si cu caderi sa ma inalte.

Nu vreau sa-i cad la piept rapusa,
de ochii cerului ascunsa.

Il am in mine implantat,
am totul,chiar de nu mi-a dat.

Trădare

E frig aici,
adie a tradare.
Ai vrut sa-mi pipai versul,
cind ma doare?
Poftim,bea-mi lacrima,
iti este dulce?
Hai vino,
din piept geamatul de-mi smulge.

Ia-mi carnea,
poti sa o arunci la corbi,
Ti-e sete?
Vino singele sa-mi sorbi,
caci nu mai vreau aici.
E frig.
Tradare.
Adio,voua.
Imi doresc plecare.


Dar,Doamne,
cum sa plec,
ca va iubesc,
vazduhul imi sunteti.
Cum sa traiesc?

Cinci zile

Cinci zile-n vesnicie le-am trait
si m-am simtit cu visul implinit...
O,Doamne,ce-am sperat,doar visu-i vis,
e-un zbor fara aripi,
un vers nescris.

Pe ce-am contat?
Mi-a pregatit cadere
destinul,
Cerule,o,da-mi putere
sa ma fac una cu pamintul ud
de lacrima-mi,
de zbor sa nu aud.

Sa piara visul
-n hau sa il arunc,
de moartea-i doar,aminte sa-mi aduc
sa nu-l stiu viu,
de-i viu,el crud raneste,
si zimbetul cu geamat il zdrobeste.

Cu ochii mei

Iti cauti vicii si metehne:
ba ca prea taci,ba ca prea spui,
ba ca masura de la haine
asa e,dar cum vrei tu nu-i.

Ba ca ti-e susul nu prea sus
ci-acolo unde ai ajuns,
ba ca esti prea putin bogat
(sunt mai bogati ca tine-n sat).

Ba ca n-ai una,nu ai alta,
ba ca n-ai fost si n-ai sa pleci
asa esti tu,nu-ti placi si gata,
cu-ai mei ochi n-ai dori sa-ncerci

sa te privesti?
Sa-l vezi pe altul,
asa cum l-a creat inaltul.
Cel mai..!Cel mai..! din Univers
cu chipul cum ti-l vad in vers...

P.S.

Regrete,supar,neiertare
aduci din ieri,ca te mai doare,
ca ,uite,altfel de era...
eu soarta ta...tu soarta mea...

Ah,nu-ntelegi norocul tau,
prea te iubise Dumnezeu
de a lovi al tau destin
cu miere strinsa din pelin.

Stii cum e mare in furtuna,
de-i noapte-adinca,fara luna?
Ne-nvolburata de iti pare_
ea minte,nu ii da crezare.

Iti pare ca e dulce,calda...
Sarata e,vrea sa te piarda.
Te cheama.Sa-i raspunzi de vrei,
te joaca doar cu valul ei.

P.S.
Ce-ti mai vorbesc,tu asta faci,
si-n al tau joc,ce mult imi placi!
Ma imblinzesti...ba pleci...
ba vii...sa-mi aduci nopti cu insomnii

Plus şi minus

Azi am venit ca sa te uit,
sa-ncerc sa nu te chem mai mult,
de cind in viata-mi esti un plus
atita minus mi-ai adus...

Caci, uite,mi-ai trecut prin carne_
am minus sapte kilograme,
de cind sub pana mea te am,
is minus toti ce ii iubeam.

Te am in gindul meu strajer_
pamintu-i minus.Minus_cer.
De tine dor_in minus cade
intrega mea realitate.

Deci,am venit sa-ti dau uitare,
sa trec din nou la adunare...

Dar fara tot ce e al tau
devin un mare minus eu.

Ruga ta

"...iertare ta vreau s-o ascult..."("Cauta"autor Dinu)
Tu nu auzi?Eu strig demult...
Ma iarta pentru anii juni
(nu vreu sa-i stiu,erau nebuni).

Ma iarta,nu te auzeam
(pe-atunci fara auz eram),
apoi... din nou te-am mai ranit,
aveam un suflet ne-mblinzit.

Si-acum cerc sa-ti trezesc fiori
(e prea putin,de ma omori).
Ma iarta, de mai e iertare,
o,Doamne,sint o infractoare.

De ce nu m-as feri din drum?
De ce te chinui chiar si-acum?
Sa fie poate-o boala,care
vrea de la tine indurare?

Sau,vrei sa-mi spui,"o rasfatata
ce tot alearga deshamata..."
Sau poate vinovata-i ea
ca te alese muza mea.

Te rog indura-te,iertare,
ti-am dat atita suparare...
Dar nu ma pot lasa de tine,
De ce te chem printre suspine?

***

"...iertare ta vreau s-o ascult..."("Cauta"autor Dinu)
Tu nu auzi?Eu strig demult...
Ma iarta pentru anii juni
(nu vreu sa-i stiu,erau nebuni).

Ma iarta,nu te auzeam
(pe-atunci fara auz eram),
apoi... din nou te-am mai ranit,
aveam un suflet ne-mblinzit.

Si-acum cerc sa-ti trezesc fiori
(e prea putin,de ma omori).
Ma iarta, de mai e iertare,
o,Doamne,sint o infractoare.

De ce nu m-as feri din drum?
De ce te chinui chiar si-acum?
Sa fie poate-o boala,care
vrea de la tine indurare?

Sau,vrei sa-mi spui,"o rasfatata
ce tot alearga deshamata..."
Sau poate vinovata-i ea
ca te alese muza mea.

Te rog indura-te,iertare,
ti-am dat atita suparare...
Dar nu ma pot lasa de tine,
De ce te chem printre suspine?

***

"...cel simplu sincer
prea... curat
pentru a fi adevarat..."
Pricep acum,
m-ai blestemat
sa vie zi cind sa-mi poti da
ce iti dadusem eu cindva...
Si nu-nteleg cind te mintesc,
cind adevarul iti vorbesc,
caci ieri in azi s-a contopit_
nu ma auzi...n-am auzit...
Nici nu mai stiu la ce zic "dor",
spui adevar,
deaceia dor
cuvintele sub pana ta.
As vrea sa uit.
Nu pot uita.
Stiu doar ca-o boala ma zdrobeste
cind te ating.
Cum se numeste?

Nu mi-l lua

Imi tot vorbesti demult,
ma ierti,
abia acum te-am auzit,
ma dogenesti,
ma mai inveti,
dar...
tu la lutu-mi ai venit?

Nu-l am.
E putred.
E o alta.
(Nu sunt integra,
ti-am mai spus.
Au fost greseli,
aceasta-i plata)
Azi am
doar ce se cere sus.

Si lutul tau...
L-am petrecut,
nu am sa-l chem
cu-"astept"
cu "vino".
Imi vreau ce-acum am cunoscut,
nu mi-l rapi, te rog,revino.

El nu-i durerea ce ti-am dat,
Cind am ales cindva uitarea,
Nici nu ce tu nu mi-ai iertat
si ma mai doare neiertare.

El e un vis ce mi-l doresc_
sa incalzeasca-al meu pamint,
nu mi-l lua,eu il iubesc,
in asteptare lui ca sint.

Mădularul tău

Atita neiubire
ai pentru madulare,
mai face sa te mire
ca deseori te doare?!

Faci talpile sa-ti fuga
pe cai neogoite_
mic viacu-i,sa-ti ajunga,
uitind ca-ti sunt trudite.

Ti-s miinile vindute
far-mila in robie,
sarmanele,sa-nfrunte
tot greul.Dragi sa-ti fie?

Iar inima ce-ti stie
tot moftu,-i de acord
supusa ta sa fie
pin-la atac de cord.

Dupa atita sare
si eu tot cresc din tine.

Ah,biete madulare,
sa ne iubeasca,cine?

Ce am

In urma_ de clipe vagoane,
in fata putin,mai nimic,
in crestet,vis de milioane
si-un cint ce incerc sa-l mai zic.

Si-o carte in mini,necitita,
cu un alfabet ne-nvatat,
de bafta un pic neiubita
si-o rana in dorul uitat.

In sine nitel ratacita
(mi-e mersul cu capul in nori)
cu-o cale spre cer negasita
si-apusul aproape de zori.

Si inca ceva ce conteaza...
Si inca ceva fara rost...
Si voi_inspre miine o raza,
Daunazi orfana am fost.

Trecător

Azi aripi la talpi,
ieri ploaie,furtuna,
azi soare pe cer,
ieri noapte far-luna,
si-atitea dureri
ramin nedurute,
cui-i pasa acum
sa stea sa le-asculte?!

Cind tu te framinti
in semn de-ntrebare
o rana ca ai,
ori rana te are,
un vis c-a plecat
sa stai ratacita,
ori tu l-ai lasat
de el obosita.

Dar toate se trec
si asta va trece,
fierbintele-n cald
si caldul in rece.
Si miine din nou_
cu soare si pace,
ca ce e din sol
in vesnic nu zace.

(ZIMBITI,VA ROG)

Nu poti sa fii asa,
ca eu te-am inventat,
e numai lutul tau,
ca restul eu ti-am dat.

Am tot ales culori,
te-am desenat incet,
ca sa te am acum
cel mai! Cel mai perfect!

Dar tu (ah,te-am vrut print),
flori nu imi daruiesti,
sub luna nu ma chemi
minciuni dulci sa-mi soptesti.

In loc de cinema,
te duci la pescuit
si cit nu te-as ruga
n-ai timp pentru iubit.

Ma duci din contul meu
pe la restaurant.

Nu poti sa fii asa,
altfel te-am inventat.

Nu plînge, arti...

In brate as vrea sa te iau
ca pe-un prunc,
seninul si pacea
in dar sa-ti aduc,
ca-i soare sub nor
as dori sa-ti arat,
sa-ti mingii in suflet,
c-acolo-i prapad.

O rana deschisa,
un strigat durut,
in slova-ti nescrisa
si scrisa aud.
A fost o tradare
in soarta-ti cindva?
si orice confuz
ti-aminteste de ea?

A fost lovitura?
dar poate n-a fost?
La ce sa te doara?
nu vad nici un rost.
La ce sa striveasca
brindusa-n zapezi?
Aici admirata,iubita!
nu vezi?

Nu plinge,micuto,
incearca s-auzi,
si noua ni-i trist
ca obrajii ti-s uzi.
Descuie lacata
sa zboare durerea,
ia-n mina penita,
in ea ti-e puterea.

Frica mea

Alerg spre tine,dar mi-e frica
in mine eul se despica:
in
vreau chiar astazi sa ajung
si
-l vreau drum infinit de lung.

Ca de vin azi in virf de deal,
fac primul pas inspre final.
Si daca-i povirnis abrupt
si e pericol de cazut?

Cum sa ma sprigin de un vis
ce creste-n mine jar incins?
pe care-o fobie-l framinta_
realul vine sa-l inghita.

Mai bine infinit de lung,
sa tot alerg,sa nu ajung,
si cit va fi sa mai traiesc
sa ard:daresc,doresc,doresc...

Loveste-ma

Loveste-ma pe buze
ca te-am ranit cu ele
(ori imi raspunzi la scuze
de-acele slove grele?)

Loveste-mi si penita
ca ea te-a acuzat
(ori mila ti-e sentinta
caci mult am regretat)

Loveste cu ocara
sa cad si sa rosesc
(ori uita,sa dispara
cea spusa,cind gresesc).

Loveste,chiar de doare,
dar bun fii,te rog mult,
nu da cu neiertare
si cu raspunsul mut.

Cine esti?

Cine esti?ce faci cu mine?
ca mi-e bine de ti-e bine,
pling,cind plinge ochiul tau
si mi-e rau de ti-este rau.

Demon tu,sau inger esti?
ca-mi iai tot,sa-mi daruiesti
ca pe-o rima Universul
de nu-ncape-n mine versul.

Esti o muza trecatoare
ce-a venit sa ma-nfioare?
aducindu-mi vis si zbor
si-un delir pe nume DOR.

Sau esti oaza asteptata
de pustia mea secata?
Virus nedeterminat
duhul ce mi-a afectat?

Cine esti?ce faci cu mine?
Steaua ta de unde vine?
Ca nu-mi esti,insa te am
(poate esti,dar nu te am?!)

Micuţa mea...

Micuta mea,tu stii cum mi-e acum?
In spate si in fata numai drum,
si-n mine dor de slova-ti ce-mi lipseste,
de chipu-ti,ce demult ma urmareste.

Dar mi-este cald acum,
de ce,tu stii?
Ca-n recele strain tu ai sa-mi fii
un rugulet,spre casa o chemare,
in nopti cu ploi,dorita alinare.

Chiar de mi-e frica de realitate,
unde-al tau cer de solu-mi se desparte,
tu vino,roua in pustiul meu,
ca pe-o agheasma zilnic sa te beu.

Tu, soarele meu...

Niste zile cu cer fara soare
(poate-a fost,dar fuse-se el oare?)
ca-mi era intuneric si rece
si-un nou dor incerca sa ma-ncerce.

Undeva,pe-o tarina departe
tu paseai,sa-mi dai clipe desarte,
sa-nteleg ca nu esti ci-ne-va
ci izvor,ce arsura o vrea.

Sa astept cu durere si teama
ca pleci iar,cind tarina te cheama.
Dar acum am un azi fericit,
Soare-al meu,te-am gasit rasarit.

Nu cred

Nu cred,nu cred în ura ta,
deşi priveşti cu gheaţă
tăceri mi-arunci în faţă_
nu pot să cred în ura ta.

Nu cred în neiertarea ta.
Cădere toţi suntem,
şi toţi o milă vrem_
nu cred să nu ştii a ierta.

Nu cred,nu cred că n-ai de spus,
deşi cuvîntul mut
de-un veac îl tot ascult_
nu cred că n-ai nimic de spus.

Te iubesc(2)

E-un TE IUBESC nu unde lutul
in al tau lut se vrea,
ca-i trecator,e pentru altul,
departe-i,undeva.

Din al tau TU imi e alesul
farima de etern,
imens precum e universul,
unde si eu ma cern.

Este cuvintul si cea matca
in care s-a nascut,
ceva ce n-am avut vre-o data,
insa o port demult.

Si te astept cu eul care
nici nu-i macar al meu,
un eu,ce lutu-mi nu il are
si e,nu ca il vreu.

Atit doar,ca isi are gazda
in trupu-mi trecator,
el plugul e,iar carnea-mi brazda
din care sapa dor.

Te iubesc

Eu te iubesc.
De unde ştiu?
Mi-o spuse lipsa ta.
Tu nu erai,
era pustiu
şi golul mă veghea.

Nu vreau cu el
îmi este frig,
poate revii curînd...!
De pana-ţi vreau
iar să m-ating,
să-ţi mîngîi noul gînd.

Şi chiar de nu-i
pe plac ce spui
la cei ce te citesc,
Icoană-mi eşti
şi Adevăr
fiindcă TE IUBESC.

Supărare

Astăzi sunt rea
şi versul ursuz
din limba venin,
căci am doar un mîine
şi-o juma-de poimîine
şi trenul mă-nghite
să fugă cu mine
spre baştini străine
să rîdă:
_Tuc-tuc,
eu iarăşi te duc
să-ţi stîmpăr iar setea,
să-ţi satur nesaţul
de ochii din drac.
Ce plîngi şi te caini,
ţi-e strîmt poate cerul?
îngust ţi-e meleagul?
nedragi ţi-s copiii
că fugi după vînt?
_Ah,rîzi şi-ti baţi joc,
că dragi mi-s copiii,
că larg mi-vreau meleagul
şi cerul mai nalt
îţi intru pe gură
şi-n ţară străină
să-ţi ies pe din dos
şi zile...şi zile...
să fiu o excremă
apoi vre-o trei zile
să fiu om aici.
_Îndreptăţire vomezi
să-ţi curăţi obrazul.
Închide,hai,oful
şi urcă.Tuc-tuc.

Frică

Iau plugul,l-ascut,
să ar mai adînc
pîn-la creer şi sînge.
Cum faci tu.
Să caut un gol
cu noroi să-l amestec
să am ce spăla cu plînsul chemat...
Cum faci tu.

Înfibg şi o!Doamne,
ţin minte,odată,
pîn-la criza impusă
cînd sufletu-n cămaşă de forţă
dormea cuminte
cu-o doză de opium,
cu nervul golit,ce pulsa
sub piciorul tău
şi nu numai.

Acum cicatrice
din cap pînă-n tălpi,
flămîndă de sînge
şi-l beau pe al tău
căci ari, ca-n ogorul duşmanului
în măduva ta
şi ne hrăneşti cu zoile dulci
al necazului tău.
Mă rog,de n-ai milă...
mă rog...

dar,
taina-ţi şoptesc
te invidiez
şi iarăşi încerc...
...dar mi-e frică.

Iau plugul tocit
şi mă duc
să-mi gîdil o geana.
Mai ştii,poate-i rouă,
dar poate şi nu.
Indiferent.
Să nu doară.

Ca la duel

Tu-un cuvînt,eu un cuvînt
cîte-n stele şi-n pămînt
şi cu replici fel de fel,
iaca na,ca la duel.

Tu_ o vorbă serioasă,
eu_amarnic drăgostoasă_
ca-ntr-un joc de alunel,
nu e minunat duel?!

Însă nu ştiu cum se face
mă amuzi şi asta-mi place,
să tot fiu şi fiu cu el,
cu acest MIŞTO! duel.

Iar bărbatu-i bosumflat
că nu vin la vreme-n pat,
stai,măi Gheorghe c-nu te-nşel
îs cu...pana la duel.

Vino

Vin aici ca la mine acasă
Să v-adun pe toţi roată la masă,
Că-mi sunteţi cine soră ori frate
Ce necazul cu mine împarte.

Cine-mi vine cu sfat de părinte
Împletind cu-nţelepte cuvinte,
Cineva că-i glumeţ nu ascunde
Şi îndreaptă o cută pe frunte.

Uite,colo,un flirt se zăreşte_
O cochetă-ntre rînduri zîmbeşte.
Alta-i tristă,de-o vină-acuzată_
(und-ţi-e mila,vin-Doamne de-o iartă)

Unul,iată,o lacrimă-mi stoarce,
Plîng şi alţii.
Ici şoapta îmi place.
Altul strigă şi-o face frumos.
Sînt ş-de-acei ce zic slova pe dos.

Şi tot curg poezii,poezii...
Cum să taci?Cum să poţi să nu vii?

Vino-aici,ca la tine acasă,
Pentru toţi avem locuri la masă.

Nu-l acuza

Nu-l acuza,de ma raneste,
infractiune ce-i impui?
Ca nu ma vrea?nu ma iubeste?
pai,are si el dorul lui.

Si daca telefonu-i tace,
C-am fost odata,a uitat,
e ca pe-alt pat de dor el zace,
alte-asteptari l-au consumat.

Chiar daca mai arunc reprosuri
ca nu pot dusul sa-i primesc
si bat la mila lui cu of!-uri...
De-l certi
ma doare,
ca-l iubesc.

Vezi cum eşti...

Ast-noapte pîn-tîrziu am stat,
te-am aşteptat,te-am aşteptat...
Da tu...vezi cum eşti...

Că-ai să mă iei,mi-ai tot promis,
pe tine doar te-aveam în vis.
Da tu...vezi cum eşti...

Atîţia mîna mi-au cerut,
i-am refuzat.Ce mult te-am vrut!
Da tu...vezi cum eşti...

Aseară muzica cînta,
plîngeam.Cînta la nunta ta.
Ah!tu...vezi cum eşti...


...Căruntă-s azi şi mai aştept,
că n-ai să vii,nu pot să cred.
Da tu...vezi cum eşti...

Cine-s?

Eu sint un eu si inca-un eu_
eu_doamna,eu_paiata,
si-ncap,nu-i vorba,-n lutul meu,
dar doua-s.Cum cu-o viata?

Si-ncerc pe rind sa fiu un eu,
celalt las-sa mai taca,
si singele-i amar il beu
dar nu vrea sa ma placa.

Roseste,ma acuza crunt
cu degetul la timpla.
Incerc supusa sa-l ascult
(ca nu-s,cum crede,-o timpa).

Si ziua-ncep cu alta eu_
nimic nu ma-nfioara,
nici griu,nici oxigen nu vreu,
dar putrezesc spre seara.

Nu ma mai iarta c-o tradez
si si razbuna.Stie
ca-s dependenta,drogu-i vers,
o doza-i_poezie.

Din nou caderi si celalt eu
cu degetu-i la timpla.
Sa ma ridic.Nu pot.Mi-e greu.
Ah!totusi,cred ca-s timpa.

Ura ta

Am cumparat eri ura ta
si se facu otrava-n gura-ti
slova mea,
iar lovituri de bici
nevorba-ti.
(si pare meritat).
Caci nu-ncapea
in viata-ti plina
a mea soptire,
a mele doruri
si strigatul din eri in azi
ce-avea sa fie
un smuls de piatra
din temelia
pe care cresti.
Si mi-a cazut pe umeri zidul
ce far-sa vreau il ruinam.
Incerc sa-l sprigin
cu alte soapte,
cu alte doruri,
cu strigate din azi in miini.
Si-mi reuseste...
Insa povara
ce-i in cuvintul
pe care-l taci
mi-imbraca lutul,
mi-apasa cerul_
Sa fi crezut
ca fals e dorul?
iar strigatul din eri un flirt?

Inspir azi ghimpii
ce mi-i trimiti
printr-un mesaj de ignoranta,
Si-mi rup plaminii,
imi iau vazduhul,
de nori si verde
ei ma lipsesc.
Si totu-i rosu
de calc pe singe
din rasarit pin-in apus...
Si nu pot crede ca nu esti miine
ca astfel
"te urasc" ai spus.

Invenţie

Te-am inventat din insomnie,
din a ta dulce poezie,
din amintirea de cindva,
ori dintr-un dor de-a te avea.

Ori poate de singuratate
sa-mi fii stapin,iubit si frate.
Ca pe un vers te-am inventat.

Ori poate esti cu-adevarat?

Unui poet

Iti savurez cu creierul cuvintul,
o fac incet
adincul sa-i patrund,
si sa pricep
nu doar ce-ti spune gindul_
sa simt
ce sentimentele-ti ascund.

Descoperii in vers
atitea taine
pe care nici chiar tu
nu le-ai stiut,
ca as putea
sa te citesc cu anii.
La sfat cu tine
-i tot ce mi-as fi vrut.

Sunt o capricioasă

Sint,uite,o capricioasa,
Ca am barbat,copii si casa
(Barbatu-i cel mai bun din sat
Un gospodar de laudat,
copii frumosi,ascultatori
sint mindra ca li-s mama lor).
Asa noroc!
Insa degeaba
Ca zilnic o tot cat pe naiba.
Imi iau hirletul meu de scris
si sap adinc in doru-mi stins
pina aducerea aminte
in piept ca un pojar se-aprinde.
(Ori poate n-a fost stins vre-o data
si el hirletul imi intarta?!)
Si rana-mi fac sa singereze
(Ori dorul nu vrea sa-nceteze?!)
Sint,uite,o capricioasa
Ca am un dor ce nu ma lasa.
(Ori poate nu-l pot slobozi
ca far-dureri nu stiu a fi?!)

Adevăr relativ

Insisti sa zic doar adevarul...
Ce adevar?
E relativ.
Mai este unul
de la Domnul
ce nu dorim ades sa-l stim.

Acel ce-l am
e miine altul:
Azi te iubesc,
dar miine?
Vreau sa mai fiu,
dar miine?
Incerc sa zbor,
dar miine?

Si cum sa-ncap in adevar
cind am si vise,
am sperante,
cind obosesc sa ma mai doara,
navirsta cind in mine zboara,
cind imi raspunzi cu neraspuns,
tacerea-i cind nu-mi e de-ajuns...

Si-atunci mi-aleg un adevar
al nostru,relativ:
Ma vei iubi miini...
Astazi?
Vei vrea sa-mi fii...
Dar astazi?
Vei fi un zbor...
Dar astazi?

Si fac cercari
sa nu te-nsel,
dar nu stiu ce-i minciuna,
ca nu stiu ce-i un adevar
si cine sa mi-l spuna?!

Ori poate Voi?

N-a inselat pe nimeni!
Cine?
Nu s-a-nselat pe sine!
Cine?
Pune-aici EU
si sa semnezi.

(Chiar sa te cred?
Tu chiar te crezi?)

Ah,Anatolie,

dupa Srisoare Domnului Basescu.Si nu numai)

Ah,Anatolie,

faci versu-ti sa ma piarda
ca ceri sa-mi vreau
ce n-oi avea vre-o data.
(mai bine-un dor
ce miine poate-l uit_
c-asa e scris in legea mea de lut).
Caci mi-o doresc pina la U-u-u-u-u!spre luna
sa trec pe Prut
pina la Mama buna.
Dar cine podul sa zideasca poate?
acei de sus,
ce fac a noastre soarte?
Pai,leganut le-a fost nu tricolorul,
ciocanul,secera-li fu biberonul,
si chiar de zic,
ne mint fara rusine.
Vom trece,
dar peste un car de miine,
cind pruncii alaptati cu-a tale versuri
si-n leagan asternut a noastre visuri
vor ridica in mina sceptru-,
atunci
ne-om odihni la sinul Mamei dulci.

Ca ce sa faci cu-aceasta jumatate,
ce stau cu secera,ciocanu-n noapte
si cu subconstientul rau drogat
de strasnice istorii speriat
despre balauri,foamete,jandarmi...
Nu vor fugi la arme?Vor fi calmi?

Tu scrie
pentru pruncii ce ne cresc,
hraneste-i cu ist lapte
romanesc.
iar noi
scruta-vom zarea
si atit.
Nu noi avea-vom visul in zenit.

Integritatea mea

Ma-ntrebi de ea,
de cea tacere
ce soarta-mi mistuia...
N-o simti?
E-n mila ta.
Si nu-mi apasa-auzul
ruga muta_
am vorba-ti
ce rana mi-o asculta,
si nu mi-e ochiul
asteptare far-raspuns,
caci vii si vii
si-mi e de-ajuns.
Cind am batut cu geamat
se amarise Cerul
si iata,TU,trimisa-I,
aleanul si stragerul.

Si am azi ruga
doar pe jumatate,
e asteptarea
doar pe jumatate,
a lui tacere
doar pe jumatate...
Esti tu, a mea integritate.

Caci ai sapat,
ai tot sapat...
Durerea
unde mi-ai inmormintat?

O minune

Prin Univers fugeam
si sa m-amuz
eu taine culegeam
si bucurii straine.
O,ce minune,
ma lovii de tine!
Orbitele ni s-au intersectat
si taina mi-am aflat,
ca ma mai tulbura
ce am uitat.

Tu bratul mi-ai intins,
in ochi ghiceam suris,
insa mi-ai lunecat
(de ce-asa multe-am zis?)
sa te fi speriat?

Galactici scotocesc
in lung si-n lat,
o noapte(?)la o statie am stat,
insa trecui pe-alaturi,
te-ai dus,
la ruga-mi,
la chemarea-mi n-ai raspuns.

Stationez in ABSOLUTU-acum
si sper
sa se petreaca-nc-o minune-n cer,
pe-aici sa treaca a ta ruta,
sa-mi cazi pe vers,
sa te patrunda.

(Dar de-o sa ma divulge dorul
iar vei inchide monitorul?)

Prieteni virtuali

Ce dor mi-a fost,
prieteni virtuali!
Atitea seri
n-am fost cu voi la sfat,
atitea strigate
si soapte-ati insirat,
atitea nume s-au adaugat...
Iar eu departe-s
(pe ici fui nu odata...)
de trebi terestre-mpovarata.

Dar ma grabesc,
revin neaparat
peste un veac,
peste o zi sau poate
nici pentru-o clipa
nu mi-ati disparut_
sub pleoapa-mi simt
ca-ntruna v-am avut,
m-ati insotit
sa-mi fie cald in iarna,
sa-mi fiti un plasture
in caz de rana,
sa-mi fiti un brat
sub lacrimi,
sub cadere...
Prieteni scumpi_
nepretuita-avere.

Taina ta

Cerc sa m-ating de taina ta,
insa ma tem sa n-o divulg,
vreau sa ramii mereu asa:
in verbu-ti si ogor si plug.

Iar noi cind te vom secera
si gustu-n bob vrind sa ne-ncinte,
nu face a te-ngrijora
ca muza nu vrea sa cuvinte.

Caci stim,esti leac si esti durere,
esti inaltare si cadere,
esti firava,dar ce putere!
esti pentru un destin avere.

chiar de nu esti,tot vei ramine
pentru flamind un dram de piine,
pentru secatuit o oaza,
norocul_plinsul ce vegheaza.

Pedeapsa

M-a invatat tacerea ta
cum sa-mi lovesc dusmanul,
cum e cind ochiul nu te vrea,
nici graiul,nici timpanul.

Cum zmulge carne,zmulge os
acest tacut "nu-mi pasa",
cum frige vastul nisipos
cind haul mut apasa,

cum e sa plingi cu ochi uscat
ca vlaga nu mai are.
Sa-ncerc pe tine sa te tac?
Ah,cum?ah,stiu cum doare...

M-ai invatat,dar n-am dusmani
pentru asa pedeapsa.

Nu veacuri mai avem,doar ani
Ce taci?
amurg se lasa.

Minciuna dulce

Linga obraz se-opreste vintul
si imi sopteste:"Toamne nu-s"_
Ce dulce e a lui minciuna.
Si stiu.Si-l cred.Si-mi e de-ajuns.

Ce sa-mi vorbesti de despartire,
Cind si asa esti parca dus.
Hai,sa tacem cea zi de miine,
Azi si-o minciuna mi-e de-ajuns.

MORALA
Mai bine o minciuna dulce
decit un adevar amar.

Tuc-tuc

Tuc-tuc...tresare,
dar nu mai doare
de cea tacere,
de acel sunet fara raspuns.
Din zimbet fluturi
pornesc sa zboare,
octombrie imi da in floare
si vine-n graba
un rasarit
dintr-un apus.
Si se desfata in mine gindul,
si se uimeste
ca te-a gasit,
se intristeaza
ca nu te stie,
se-ncinta ca te-a cunoscut.
Si-i este bine
ca are-un miine
unde esti TU.

Tacerea tace
si telefonul,
dar nu conteaza.
Ma cheama zborul.

Declaraţie de dragoste

Poetule,
tu n-ai apartenenta
(la virsta,sex,cetatenie etc).
Caci ce e o granita pentru tine
cind esti stapin pe Univers?
Ce-s niste ani
cind ai o vesnicie?
Ce firea-ti este
cind ai etern in tine?

Cind te iubesc
n-o fac cu lutul,
e putrezit,
e pe plecare,
nici nu stie macar s-o faca,
se lauda,
dar uita,cade
apoi tradeaza...

Cu uterul
ce naste poezie te iubesc.
Si nu vreau sa te-ating
de trebile-mi terestre,
acesta-i eul meu fara valoare,
ceva aparte,
ce nu conteaza
si e o sclava,
si e departe
de MINE,TINE
cind TE IUBESC.

P.S.(pentru arti)
Iar cel ce tace
nu o primeste,
nu o-ntelege,
nu o accepta
si-i este frica...
El face vers!!!
Poet sa fie???
ma indoiesc.

Exilată

De-a mea iubire-s vinovata,
DE neiertarea-ti exilata.
De-a reveni_fara bilet,
Amnistie astept.
Astept...
Sperind ca esta undeva
Dupa un lacat mila ta...

Destinul de-ar putea sa-mi deie
Ce-a mai universala cheie,
Sa te discui ca pe-o comoara_
Nemila nu iti e povara?

N-ai frica de iubirea mea
Caci ea nu cere.
Vrea sa-ti dea.

Adio

Si numai lacrimi,lacrimi...
de-acuma nu mai esti,
Te-ai transformat in astru
pe sol chiar de pasesti.

Si totul e zadarnic,
in inima pustiu,
Exclusa-am fost din viata
chiar trupul de mi-i viu.

Ti s-a-ntimplat vre-o data
de jar ca te-ai lovit?
Ai incercat cum arde
un astfel de sfirsit?
Publicat de Lupu Svetlana

Alo!

079...
Numarul telefonului tau il culeg,
si cifra cu cifra
ma prada,ma-ndoaie,
un tremur in carne
ar vrea sa ma piarda,
genunchiul se-nmoaie_
prezice cadere
si ma prabusesc
in cel gol dintre noi.
Chemarile tac...
Dezastru-n gindire
imi fura cuvintul...
"Alo!"...
imi mingiie-auzul,
imi ia oxigenul,
n-am coarde vocale_
ascunse-s in mine...
"Alo?"
rabdator si cu semn de-ntrebare.
Dar unde e fraza un veac ce-o repet?!
S-a dus tradatoare-n negind,
s-a ascuns...
"Alo!"
obosit,iritat.
...rostesc la-ntimplare un sunet,
o fraza,
ori poate gindisem o soapta in glas.
"Alo?????????"
o pauza scurta,uimita...
Apoi lovitura taios,repezit:
"Iertare,ceva ati gresit."

Si iar ma cunun cu Tacerea.
Pin-cind?

Pierdut

Nu te-am avut niciodata,
insa azi te-am pierdut
ca pe-o perla din mijloc de mare
gasita intimplator.
Nu erai.
Si ca orb din nascare
ce nu simte ca-i lipsa lumina,
fericita eram.
La ce bun m-am atins de culorile lumii?
cum sa fiu fara ele acum?
Singuratatea mea densa
precum nopti fara luna
mai incearca din verbe
sa-mi dureze spre tine o punte.
Insa tu, in multimi de straini,
trecatori,
unii buni,
toti grabiti,
te ating neatent
si nevrind.
Cerc si eu cu un vers,
sau suspin,
c-o chemare in gind,
cu-un "TII MINTE ATUNCI?"
Dupa valul inalt
tu nu vrei sa auzi.
Te-am pierdut,te-am pierdut...

Doare

Ma doare,ca te doare netacerea-mi
si iar incerc sa tac.
Dar cum sa scap de mine
ce-i in mine,
ca-n febra lutu-mi macina,
ma tine in delir,
si iar nu-mi sunt stapina,
si iar nu pot sa tac,
si iar fac sa te doara,
si sa ma doara fac.
O,Doamne,de ce oare
norocul imi blestemi
sa fiu atit de cruda,
sa sap pina la singe
nu doar in trupul meu.

Ce spune?

Orice lucru incearca sa spuna
adevarul.Adesea minciuna.
Un salcim,
ca e geam ori sicriu.
O tristete_
ca-i suflet pustiu.
O durere_
ca-si cauta mila.
O fundita_
un cap de copila.
Spune-un dulce.
ca-i zahar sau miere...
Stii ce zice prealunga-ti tacere?
Eri_ca n-are nici ochi sa ma vada,
Azi_ca dorul de mine,o prada.
Si ghicesc,
eri sau astazi ma minte?
De-ar avea si tacerea cuvinte...

Eşti lipsă

Ce mult mi-esti lipsa,
tu,eri prieten,
azi un strain.
Te chem,nu vii,
te strig,tu taci,
te caut,nu te vrei gasit.
Cerc alinare-n nadejdi banale,
ca fost-a fost eri glaciale.
Cin-le-ncalzise?
Cin-le topise?
La cite grade?
Vin-de ma-nvata.

Ce frig,ce toamna,
ce ploaie sura.
Si tu o gheata.
Devin un rug.
Si ard.Mi-esti lipsa,
nu te topesti.
Dar daca miine
devin cenusa,
la fel de rece,
la fel de muta.
Ce zici atunci?

Căutare

Mi-e larg fara tine
si nu-mi simt extrema.
Te caut,ma caut.te caut...
Mi-e strimt fara tine
si ma sufoc.
O gura de aer,tu.
Caut.
Dar nu te gasesc,
ca imi ceri sa-ncetez.
Zadarnic.Eu zilnic o fac.
Dar iarasi cadere,
si iarasi esec,
si iarasi te caut.
Ma caut...

Vină

Cinci tone de vina
mi-e haina,
mi-e piinea,
mi-e astazi si miine.
Si-as vrea sa dispar,
ca-ti spulber lumina,
ca-ti tulbur destinul,
ca-ti sunt un dezgust.
Dar cinci tone de vina
ma leaga de tine,
nu-mi dau sa te las.
Si vor cumparare
pe-un gram de iertare.
Si cerc sa te uit.
Cinci tone de vina
pe umerii mei...
Nu stii ce e mila?
Nu stii ce-i povara?
Nu stii ce-i iertarea?
Ti-e carnea granit?
Cinci tone de vina
lasa-vei sa plece
sub cinci de pamint?

Auzi?

Invata-ti urechea s-auda si ruga,
si oful,
si plinsul.
Si nu doar atit ce percepe timpanul
ci las-s-o patrunda
in carne,
in oase.
Sa stoarca din geana-ti parere de rau
si-o palma pe frunte
cind capul se cere zdrobit.
S-auda
de-un prunc nenascut,
putrezit de-a lui mama,
de-o tara de viacuri,
dar fara trecut,
ca-i far-Domnitor
si fara de miine.
Si de-un izvor ca-i cu ciumi si holere,
de carnea din sol sfirtecata de ura,
de ploaia de lacrimi
ce spintec-Galactici
ca plinge in cer Dumnezeul ce iarta
ca noi nu cercam sa iertam.

Invata urechea s-auda.
Invat-o.
Caci,ah!cit de surzi mai sintem.

Celor de pe portal

Zburind,asa,prin astri,
furind straine taine,
ma-mpiedic de-ABSOLUTUL
si cad in cap,o,Doamne!
Atitea perle,straze,
atitea ginduri,simturi,
vai!mie,ce cuvinte,
legare nereala,
doar sa inspiri si gata,
in coma si-s fantoma,
halucinez ideea:
"is paminteni ca mine?
ori poate un parinte
extraterestru e?"
si cugetu-mi incepe
un gind sa spioneze,
dar altu-i musca locul.
Si frica-mi e de una_
n-o sa-mi ajunga zile
sa savurez din plin.
Ah,prea tirziu pe tine
cazusei ABSOLUT!
Iar eu ha!-ha!naiva
credeam ca sint poet!
dar vad ca doar penita
-n cerneala stiu s-o moi.
Iar TU (nu zic pe nume
ca scap pe cineva)
sa sapi adinc cu pana
ca bine o faci!Da!

Anotimpurile noastre

Mi-i pleata-n iarna,
obrazu-n toamna_
am patruzeci.
Fiica mireasa,
singur in casa...
tu tot te treci.

Fereai privirea,
fugeai din cale_
nu ma iertai.
Pe-atunci prin vara
urcai din vale_
timp mai aveai.

Azi ies din toamna,
ma-mbrac in iarna_
am patruzeci.
Tu tot troiene
culegi pe gene_
ai patruzeci.

Din iarna noastra
noi nu in vara
ne-om revedea,
Caci fulgi ajungem
in primavara_
cind vei ierta?

Moldova

Micuta mea,te mai gasesc pe harta
Mintita de prieteni,ba muscata,
Ba ist din vest destinul iti zideste,
Ba cel din est un cimp iti mai rapeste.
Asemeni fluturasului in plasa,
In casa ta fiind,nu esti acasa,
De-aceia feciorasii ti se duc
La fratii lor sa se inhame-n jug.
Caci cel ce-i rob nascut,tot rob ramine,
Botezul i-i din lacrimi si suspine.
Si nici un fiu nu poate Domn sa-ti fie,
Destinul sa ti-l scoata din robie.
Micuta mea,te mai gasesc pe harta,
Dar la ce bun,o,Doamne, cu-asa soarta?
Mai bine-n lume pruncii-ti risipeste
Caci tot straini,dar liberi iti vor creste.
Si poate peste viacuri si milenii,
Din al tau singe se vor naste genii
Capabili din trecut sa te gaseasca
Ierusalimului asemeni sa te creasca.

La sfat cu ţara

-Unde-ţi sunt feciorii,mamă,
şi a tale fiice?
-Zilnic se topesc din gară
ca sub coase spice.
-Tu rămîi treptat orfană,
nu-ţi deschid portiţa.
-Au rămas,doar,corbii,care
îmi tot pradă viţa.
-Cheăma-i să alunge hoţii
să salveze-averea.
-Prea sunt risipiţi prin lume,
slabă li-i puterea.
-Ce va fi cu tine,mamă,
singură, prădată?
_Nepoţei aştept să-mi crească
pentru-o altă soartă.
-Dar din gară iarăşi pleacă
trenuri încărcate.
-Rădăcina-i va întoarce
cit n-ar fi departe.

Capriciul timpului

Prea iute se scutură clipa.
Şi cînd să ai timp a urî?
A neierta?
A tăcea a supărare?
Să-ti mai zici că-un ceva
te mai doare?
Ieri mama-ţi s-a dus,
azi soţia
mîine şi tu...
Cum povara vei duce acum?
Plină cu vîrf e cu ură,
cu neiertare,
cu supărare.
Şi de nu reuşeşti?
Mîine cu tine le iei
în pămînt?
Ori poate mai bine
incerci
să nu le mai creşti.

Stil modern

Sună telefonul mobil.
Filele din calendar se călătoresc
peste o zi,
peste un anotimp,
peste un răspuns la întrebarea fiului.
Din nou telefonul...
Soarele a vrut sa răsară,
s-a razgîndit,
a asfinţit in ziua anterioară.
Sau în următoarea,
nu contează.
E noapte în sfîrşit.
Iar sună telefonul mobil...
Am trecut la roşu.
Scrîşnet de frîne,
înjurături.
Nu te mai agita,e verde de-acum.
Telefonul...
Ieri m-a plouat de la etajul de sus,
caut umbrela,
e mîine şi e soare,
arunc umbrela.E de prisos.
Sună...
Nu telefonul.Ambulanţa.
Un copil de 7 ani se grăbeşte să se nască,
mama era cît pe ce să uite.
Şi sună din nou telefonul...

Nostalgie

Trecutul a rămas suspendat
între mine si tine.
Văzu-mi scrutează interiorul-
caută zîmbetul tău.
Naivul!
Suspine...
Subconştientul mai coace-o părere de rău,
caută armonie-n prezentu-mi
şi mîinele tău.
Zadarnic,îi zic.
N-ascultă. Nu crede.
Nu răspunde nimic.
Îi cunosc incăpăţînarea de sute de ani
şi mai bine-
Masohismul înfibge în mine
şi-l răsuceşte
rînjind a biruintă-
o nouă răbufnire
pentru trudita-mi penită.

Sufletul poetului

Sufletul poetulu-i cu pielea
Şi nu are haină să-l îmbrace,
Sa-şi ascundă golul si durerea
Şi pe unde cugetul îi zace.

Cînd spre geana-ţi duci o poezie,
Te atingi de rana-i şi de lacrimi,
Răscoleşti substanţa-i cenusie
Şi-i descoperi existenţa-n patimi.

Iar cînd te-ntrupezi cu poezia
Şi-i asculţi sau sfatul ei,sau plînsul,
Să ţii minte,ea-ţi dă fecioria
Făr-rezerve,cu tot dinadinsul.

Fără ţară

O limbă şi o ţară
ai tu,le am şi eu,
O lacrimă şi-un geamăt_
destinul tău şi-al meu.

Copiii mei din gară
să fie robi sînt duşi,
Şi mi se nasc nepoţii
şi portughezi,şi ruşi...

Ah,domnitor-stăpîne,
în cabinet,ce stai?
Ţi-s fiii fără ţară,
nepoţii fără grai.