marți, 23 februarie 2010

Ura ta

Am cumparat eri ura ta
si se facu otrava-n gura-ti
slova mea,
iar lovituri de bici
nevorba-ti.
(si pare meritat).
Caci nu-ncapea
in viata-ti plina
a mea soptire,
a mele doruri
si strigatul din eri in azi
ce-avea sa fie
un smuls de piatra
din temelia
pe care cresti.
Si mi-a cazut pe umeri zidul
ce far-sa vreau il ruinam.
Incerc sa-l sprigin
cu alte soapte,
cu alte doruri,
cu strigate din azi in miini.
Si-mi reuseste...
Insa povara
ce-i in cuvintul
pe care-l taci
mi-imbraca lutul,
mi-apasa cerul_
Sa fi crezut
ca fals e dorul?
iar strigatul din eri un flirt?

Inspir azi ghimpii
ce mi-i trimiti
printr-un mesaj de ignoranta,
Si-mi rup plaminii,
imi iau vazduhul,
de nori si verde
ei ma lipsesc.
Si totu-i rosu
de calc pe singe
din rasarit pin-in apus...
Si nu pot crede ca nu esti miine
ca astfel
"te urasc" ai spus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu