Iau plugul,l-ascut,
să ar mai adînc
pîn-la creer şi sînge.
Cum faci tu.
Să caut un gol
cu noroi să-l amestec
să am ce spăla cu plînsul chemat...
Cum faci tu.
Înfibg şi o!Doamne,
ţin minte,odată,
pîn-la criza impusă
cînd sufletu-n cămaşă de forţă
dormea cuminte
cu-o doză de opium,
cu nervul golit,ce pulsa
sub piciorul tău
şi nu numai.
Acum cicatrice
din cap pînă-n tălpi,
flămîndă de sînge
şi-l beau pe al tău
căci ari, ca-n ogorul duşmanului
în măduva ta
şi ne hrăneşti cu zoile dulci
al necazului tău.
Mă rog,de n-ai milă...
mă rog...
dar,
taina-ţi şoptesc
te invidiez
şi iarăşi încerc...
...dar mi-e frică.
Iau plugul tocit
şi mă duc
să-mi gîdil o geana.
Mai ştii,poate-i rouă,
dar poate şi nu.
Indiferent.
Să nu doară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu