Eram saracă si orfană,
nici chiar cerneală pentru pană
n-aveam.Dar nici nu-mi trebuia_
peniţa mută imi era.
Şi m-ai găsit parinte-frate_
o ignorantă,fără carte
si mi-ai turnat in călimara
nu doar cerneală neagră.PARĂ!!!
Ce-i "a nu spune" am uitat,
bolnavă-s de "nu pot să tac",
si nu-i nici ziua,nu-i nici noaptea
in casa mea singurătatea.
Atiţia fraţi am şi surori,
atita soare,chiar de-i nori.
Şi ca la prima întîlnire
aici fug,versu-mi sa se-nşire.
Să gust nectarul altor spuse
de dor şi-nţelepciuni aduse,
să-nvăţ,să caut,să găsesc,
să mă-nfior şi...sa iubesc.
Dar dacă pleci de-aici tu mîine
din toate-acestea ce-mi ramîne???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu