Noapte fără zi

Trădare nu-i,
e-un adevăr şi-atît...
Tu ai ales
doar spuma din cuvînt
ca să rămîi în vis,
dar visu-i noapte:
chemări,promisiuni,
minciuni în şoapte.

De ţi-e de-ajuns,
în braţe te aştept
să-ţi stîmpăr foamea,
setea de poet,
să-ţi dărui noapte dulce,
nesfîrşită,
căci pana mea
e o neogoită.

Te voi înnebuni
în dezmierdări,
să poţi să urci
fără aripi sau scări
în apogeu de frămîntare dulce,
cînd o plăcere
din dureri se smulge.

Cel mai iubit
dintre Bărbaţi vei fi,
Însă aici,în noapte fără zi,
căci după...
tu-mi rămîi în poezie.
Puţin să fie?
E o veşnicie.