Mi-i pleata-n iarna,
obrazu-n toamna_
am patruzeci.
Fiica mireasa,
singur in casa...
tu tot te treci.
Fereai privirea,
fugeai din cale_
nu ma iertai.
Pe-atunci prin vara
urcai din vale_
timp mai aveai.
Azi ies din toamna,
ma-mbrac in iarna_
am patruzeci.
Tu tot troiene
culegi pe gene_
ai patruzeci.
Din iarna noastra
noi nu in vara
ne-om revedea,
Caci fulgi ajungem
in primavara_
cind vei ierta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu