Auzi?

Invata-ti urechea s-auda si ruga,
si oful,
si plinsul.
Si nu doar atit ce percepe timpanul
ci las-s-o patrunda
in carne,
in oase.
Sa stoarca din geana-ti parere de rau
si-o palma pe frunte
cind capul se cere zdrobit.
S-auda
de-un prunc nenascut,
putrezit de-a lui mama,
de-o tara de viacuri,
dar fara trecut,
ca-i far-Domnitor
si fara de miine.
Si de-un izvor ca-i cu ciumi si holere,
de carnea din sol sfirtecata de ura,
de ploaia de lacrimi
ce spintec-Galactici
ca plinge in cer Dumnezeul ce iarta
ca noi nu cercam sa iertam.

Invata urechea s-auda.
Invat-o.
Caci,ah!cit de surzi mai sintem.