In brate as vrea sa te iau
ca pe-un prunc,
seninul si pacea
in dar sa-ti aduc,
ca-i soare sub nor
as dori sa-ti arat,
sa-ti mingii in suflet,
c-acolo-i prapad.
O rana deschisa,
un strigat durut,
in slova-ti nescrisa
si scrisa aud.
A fost o tradare
in soarta-ti cindva?
si orice confuz
ti-aminteste de ea?
A fost lovitura?
dar poate n-a fost?
La ce sa te doara?
nu vad nici un rost.
La ce sa striveasca
brindusa-n zapezi?
Aici admirata,iubita!
nu vezi?
Nu plinge,micuto,
incearca s-auzi,
si noua ni-i trist
ca obrajii ti-s uzi.
Descuie lacata
sa zboare durerea,
ia-n mina penita,
in ea ti-e puterea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu