marți, 23 februarie 2010

Tu, soarele meu...

Niste zile cu cer fara soare
(poate-a fost,dar fuse-se el oare?)
ca-mi era intuneric si rece
si-un nou dor incerca sa ma-ncerce.

Undeva,pe-o tarina departe
tu paseai,sa-mi dai clipe desarte,
sa-nteleg ca nu esti ci-ne-va
ci izvor,ce arsura o vrea.

Sa astept cu durere si teama
ca pleci iar,cind tarina te cheama.
Dar acum am un azi fericit,
Soare-al meu,te-am gasit rasarit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu