Sufletul poetulu-i cu pielea
Şi nu are haină să-l îmbrace,
Sa-şi ascundă golul si durerea
Şi pe unde cugetul îi zace.
Cînd spre geana-ţi duci o poezie,
Te atingi de rana-i şi de lacrimi,
Răscoleşti substanţa-i cenusie
Şi-i descoperi existenţa-n patimi.
Iar cînd te-ntrupezi cu poezia
Şi-i asculţi sau sfatul ei,sau plînsul,
Să ţii minte,ea-ţi dă fecioria
Făr-rezerve,cu tot dinadinsul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu