-Unde-ţi sunt feciorii,mamă,
şi a tale fiice?
-Zilnic se topesc din gară
ca sub coase spice.
-Tu rămîi treptat orfană,
nu-ţi deschid portiţa.
-Au rămas,doar,corbii,care
îmi tot pradă viţa.
-Cheăma-i să alunge hoţii
să salveze-averea.
-Prea sunt risipiţi prin lume,
slabă li-i puterea.
-Ce va fi cu tine,mamă,
singură, prădată?
_Nepoţei aştept să-mi crească
pentru-o altă soartă.
-Dar din gară iarăşi pleacă
trenuri încărcate.
-Rădăcina-i va întoarce
cit n-ar fi departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu