marți, 23 februarie 2010

Tuc-tuc

Tuc-tuc...tresare,
dar nu mai doare
de cea tacere,
de acel sunet fara raspuns.
Din zimbet fluturi
pornesc sa zboare,
octombrie imi da in floare
si vine-n graba
un rasarit
dintr-un apus.
Si se desfata in mine gindul,
si se uimeste
ca te-a gasit,
se intristeaza
ca nu te stie,
se-ncinta ca te-a cunoscut.
Si-i este bine
ca are-un miine
unde esti TU.

Tacerea tace
si telefonul,
dar nu conteaza.
Ma cheama zborul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu