Ce dor mi-a fost,
prieteni virtuali!
Atitea seri
n-am fost cu voi la sfat,
atitea strigate
si soapte-ati insirat,
atitea nume s-au adaugat...
Iar eu departe-s
(pe ici fui nu odata...)
de trebi terestre-mpovarata.
Dar ma grabesc,
revin neaparat
peste un veac,
peste o zi sau poate
nici pentru-o clipa
nu mi-ati disparut_
sub pleoapa-mi simt
ca-ntruna v-am avut,
m-ati insotit
sa-mi fie cald in iarna,
sa-mi fiti un plasture
in caz de rana,
sa-mi fiti un brat
sub lacrimi,
sub cadere...
Prieteni scumpi_
nepretuita-avere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu