Prea iute se scutură clipa.
Şi cînd să ai timp a urî?
A neierta?
A tăcea a supărare?
Să-ti mai zici că-un ceva
te mai doare?
Ieri mama-ţi s-a dus,
azi soţia
mîine şi tu...
Cum povara vei duce acum?
Plină cu vîrf e cu ură,
cu neiertare,
cu supărare.
Şi de nu reuşeşti?
Mîine cu tine le iei
în pămînt?
Ori poate mai bine
incerci
să nu le mai creşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu