Pierdut

Nu te-am avut niciodata,
insa azi te-am pierdut
ca pe-o perla din mijloc de mare
gasita intimplator.
Nu erai.
Si ca orb din nascare
ce nu simte ca-i lipsa lumina,
fericita eram.
La ce bun m-am atins de culorile lumii?
cum sa fiu fara ele acum?
Singuratatea mea densa
precum nopti fara luna
mai incearca din verbe
sa-mi dureze spre tine o punte.
Insa tu, in multimi de straini,
trecatori,
unii buni,
toti grabiti,
te ating neatent
si nevrind.
Cerc si eu cu un vers,
sau suspin,
c-o chemare in gind,
cu-un "TII MINTE ATUNCI?"
Dupa valul inalt
tu nu vrei sa auzi.
Te-am pierdut,te-am pierdut...