O limbă şi o ţară
ai tu,le am şi eu,
O lacrimă şi-un geamăt_
destinul tău şi-al meu.
Copiii mei din gară
să fie robi sînt duşi,
Şi mi se nasc nepoţii
şi portughezi,şi ruşi...
Ah,domnitor-stăpîne,
în cabinet,ce stai?
Ţi-s fiii fără ţară,
nepoţii fără grai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu